Pe 14 aprilie Atlas 5 reusea lansarea cu numarul 77 din istoria sa, bifand succesul cu numarul 76 (un singur incident inregistrat in 2007 la lansarea lui Intruder 8A si 8B, cand satelitii au fost plasati pe o orbita mai joasa, dar au reusit in final sa isi corecteze traiectoria) si o rata de reusita de 98.7%, o fiabilitate exceptionala si necontestata nici de cei mai aprigi opozanti ai ULA.

La bordul misiunii intitulate generic AFSPC 11 s-au aflat trei sateliti militari: CBAS, EAGLE si Mycroft. Pentru ca greutatea era destul de mare si pentru ca s-a intentionat transportul direct in GEO (si nu in GTO cum se intampla de obicei) a fost nevoie de toata puterea rachetei Atlas 5, de aici si optiunea pentru versiunea 551, aceeasi care in trecut lansase misiunile New Horizons si Juno. Ea poate transporta pana la 4 tone direct in GEO.
Dupa un zbor de aproape 7 ore, cu trei manevre ale treptei Centaur, satelitii au ajuns pe o orbita aproape geostationara, apoi treapta superioara a rachetei a manevrat pana la 39000 km altitudine, deasupra zonei ecuatoriale intens populate.

Un zbor atipic pentru Atlas 5 si pentru Cape Canaveral de la a carei latitudine de 28.5 grade nord se zboara de obicei pe traiectorii inclinate. Insa cel mai probabil impus de limitarile de deplasare a incarcaturii de la bord.
 
 
Cum vorbim de o lansare militara, evident ca putine date au fost facute publice.
Stim totusi ca CBAS (Continuous Broadcast Augmenting SATCOM) este un releu de comunicatii, in timp ce EAGLE (ESPA Augmented Geostationary Laboratory Experiment) si Mycroft au fost construiti de laboratorul de cercetare al aviatiei americane, urmand sa zboare in formatie stransa.

 
Credit ULA