A doua lansare indiana a anului a avut loc astazi, 29 martie, la ora 11:26 GMT, de la centrul spatial Satish Dhawan Space Center, aducand pe rampa racheta mare a lui ISRO, GSLV (Geostationary Launch Vehicle).
Aflata la zborul sau cu numarul 12, GSLV, spre deosebire de racheta mai mica PSLV, nu este tocmai un etalon de fiabilitate, 5 din aceste incercari fiind esecuri partiale sau totale, un procentaj foarte mare dupa normele actuale ale industriei spatiale.
De altfel, programul GSLV, care s-a nascut foarte greu dupa anii 90, a continuat la fel de greu si pe urma. Prima generatie Mark 1 a beneficiat de pe urma haosului provocat de caderea Uniunii Sovietice, atunci cand India, la fel ca si alte tari, au reusit sa achizitioneze tehnologie sovietica de varf, in mod normal interzisa la export. In cazul de fata a fost vorba despre motorul criogenic KVD-1M, in jurul caruia indienii au construit o racheta de clasa mare, de care aveau nevoie pentru lansari mai speciale (geostationare si cu gandul mai tarziu la unele interplanetare).
Din pacate, stocul de motoare a fost limitat la cateva unitati si toate eforturile de clonare, in ciuda suplimentarii echipei tehnice si a investitiilor financiare, s-au lasat asteptate.
Practic, intre debutul lui Mark 1 (2001) si debutul lui Mark 2 (2010) avem o decada, ca sa nu mai amintim ca acel zbor din 2010 a fost complet pierdut.
Din fericire, Mark 2 revenea la zbor in 2014 si o facea bine, patru succese consecutive fiind inregistrate de atunci, in sfarsit la un ritm constant de o lansare pe an. Insa chiar si asa, racheta este departe de o versiune finala, dimpotriva, inginerii indieni folosesc fiecare incercare pentru a castiga informatii noi ce ii pot ajuta la imbunatatirea capabilitatilor tehnice.
A fost si cazul de fata al unitatii cu indicativul F08 care introduce o versiune imbunatatita a motorului Vikas de pe treapta a doua (denumita HTVE sau High Thrust Vikas Engine), cat si un nou mecanism de orientare electromecanic (EMA) ce inlocuieste varianta mai veche electro-hidraulica (EHA).
Tocmai din acest motiv, considerand-o inca in stadiu experimental, cei de la ISRO (Agentia Spatiala Indiana), nu au folosit-o inca pentru incarcaturi critice, preferand spre exemplu sa lanseze misiunile lunara si martiana la bordul lui PSLV (si asta chiar daca, din cauza performantelor mai scazute, exista un handicap insemnat in ceea ce priveste injectia orbitala).
Insa, lucrurile se pare ca se vor schimba anul acesta, viitoarea misiune lunara Indiana, Chandrayaan 2, de care aminteam intr-un articol de la inceputul anului, urmand sa zboare cu GSLV.
Sa spunem cateva cuvinte si despre lansarea de astazi.
Pasagerul GSAT 6A, un satelit de telecomunicatie identic cu o alta platforma (GSAT 6) lansat in 2015 tot de o GSLV, a fost plasat, dupa un zbor de 17 minute si 46 de secunde, intr-o orbita GTO 170 km x 35975 km x 20.63 grade inclinatie.
Construit pe standardul I2K, satelitul de 2.1 tone, cu dimensiunile (cu panourile solare pliate) de 1.53 m x 1.65 m x 2.4 m, va trebui sa efectueze 3 manevre orbitale, cu un delta-v total de 1.6 km/s, pentru a se plasa in pozitia orbitala operationala, la 83 de grade est deasupra Ecuatorului.
Totul cu ajutorul LAM (liquid apogee motor), un motor de 440 N pe baza de combustibil lichid, acelasi care a scris istorie in cazul lui Mangalyaan, reusind sa inscrie sonda indiana in orbita stabila in jurul lui Marte.
5 transpondere in banda S si alte 5 in banda C sunt montate la bord.
Credit ISRO